sa spunem ca unele lucruri se aseamana si ca unii oameni au in comun cate ceva. se mai spune ca asta ii uneste pe oameni. totusi, un straniu fior de scarba porneste din varful degetului mic si urca usor pana spre axila(ce face din mine o noapte dormita la Fluff!!), pe gat, pana mi se intipareste pe creieras. mai vreti detalii?
imaginati-va o floare de plastic. praful zace pe petalele de carpa, ii acopera ultima farama de stralucire, singura sansa ca ea sa apara deosebita in fata celorlalte nimicuri. asa sunt unele femei.
artificiale. depravate de lipsa unei lpicaturi de viata. unele femei sunt atat de moarte pe dinauntru incat asta ma dezgusta sa le stiu uramrindu-ma intr-o multime de biti; nu, nu ma refer la o moarte ce inseamna frigiditate sau frustrare, si astea le bantuie ochii bulbucati, dezgustatori prin rautatea ce le stinge acel licar ultim de umanitate, dar in alt sens, unul cu precadere denotativ; este o moarte spirituala. femei ce n-au ganduri. femei ce n-au cuvinte. femei ce stau in delasarea subreda a inchipuirilor perverse. femei ce fura screenshoturi cu cate-o fraza si o poza. si-atunci, sa ma simt murdara pentru ca am ales sa ma trasnpun in cateva fraze pe-alocuri ? nu. [penibilul si-a ales culmea prin acest a dublu.
personalitate, vino pe taraba, te cumpar eu ca sa te fac cadou.] cui? sper ca va afla din timp ca sa copieze de pe-undeva un merci.
Tags: ele.
