dezvolt mici obsesii cu care ma intretin apoi zi de zi, cu o placere nemarginita. cred ca asa am ajuns sa scriu, sa construiesc profiluri psihologice celor din jur si sa ii inserez in carti. oamenii cu care am venit mai mult in contact sunt asemanatori personajelor ce m-au incantat candva. insa nu ma consider o persoana a carei existenta devine cu precadere iluzorie. lumea mea e reala, este o intrupare doar a ceea ce ochii mintii si sufletului meu observa in planul fictiv.
si-mi place jocul acesta. imi place analiticul dus la extreme. la urma urmei, de ce sa nu am si eu propriul meu roman cand viata detine un teatru?
Tags: autoportret.
