n-am invatat inca sa cred in destin.
as putea sa imi asum efectele ireversibile ale unei forte supranaturale, insa nu vreau sa reduc din propria mea putere si sa hranesc necunoscutul sau sa il ridic pe un soclu. mult mai mult merita oamenii locul acela aflat la inaltime cand reusesc sa desluseasca enigmele propriei existente si sa isi deseneze harta vietii in alt loc decat in palma.
poate ca de vina este narcisismul meu, accept blamul public asa cum accept sa stabilesc regulile jocului pe care l-am inceput simultan cu venirea pe lume. soarta mea se afla agatata de definirea si intelegerea propriei persoane. pentru aceste acte, ma dedic intuitiei mele, a chemarilor ce le aud doar eu, a cuvintelor. nu voi nega obiectivitatea realitatii din jur si reflectarea ei veridica in ce priveste directia mea unica, dar prefer sa tin in maini fraiele vietii, sa imi fiu lider.
Tags: radio.
